Tip: Locuință unifamilială | Status: stand by | Beneficiar: Familia Ghiciuc | Localizare: Chicerea, Jud. Iaşi
Suprafața utilă: 115+ mp
Autor: Alexandra Berdan
Echipa: Adriana Gheorghiescu, Tiberiu Teodor-Stanciu, Oana Codru, Ramona Costea, Oana Frunză
★ Proiect Finalist la Concursul internațional Continuous Interior în cadrul festivalului Days of Architecture, organizat în Sarajevo, Bosnia
Casa Ghiciuc poate fi o locuinţă unifamilială. Poate fi, de asemenea, o casă de vacanţă. Sau un deal cu vie. Sau o călătorie – fie cu ochii minţii, faţă de ce poate să fie, fie în perspectivă, cu ochii deschişi, prin spaţiul casei, înspre în afară, înşirând apoi paşii prin casă pe drumul printre locurile casei. Casa se aşază într-un loc cu pantă, privind către dealurile Comarnei înspre răsărit. Drumul către casă este o călătorie în sine printre dealuri şi pădure, înspre luminiş, poiana viitoarei locuinţe, care îşi are locul în punctul cel mai înalt al terenului, lăsând un mare spaţiu al curţii-poiană să inunde priveliştea dinspre ferestre şi terase.
Concept:
Locuitorii viitoarei casei îşi doresc etapizarea construcţiei.
Astfel, primul loc construit conţine miezul casei, constituit din spaţiul zonei de zi, cu locuri de stat, locul de luat masa, spaţiul bucătăriei, dormitorul matrimonial, separat de spaţiul de zi printr-un decupaj de verdeaţă şi „caseta” de anexe. Al doilea volum construit este alcătuit din alte două dormitoare şi biroul, cu funcţie de „turn de control” – un spaţiu atât cât este necesar unui om să mediteze în faţa unui birou cu peisaj – asupra curţii, asupra dealurilor, privind în faţă, şi asupra casei, pe lungime, în devenirile ei, prin două ocheane ascunse. Al treilea modul este cel al spaţiului piscinei, care poate rămâne închis, privind spre paisaj, sau se poate deschide, devenind parte din peisaj. Ultimul modul este spaţiul pentru maşini, a cărui construcţie delimitează şi curtea grătarului.
Spaţiile principale sunt, pe de o parte, un cadru al peisajului ce se deschide înspre valea apropiată şi înspre dealurile îndepărtate, iar pe de alta, diapozitive ce filtrează, prin transparenţă, profunzimea peisajului şi a stratificărilor spaţiale. Practic, printr-o serie de ferestre ce se succed paralel, ochiul percepe întreg spaţiul casei pe lungime, completat de tabloul final al curţii. Diapozitivele spaţiilor principale se articulează prin parcurs ancorat într-un cotor preponderent opac în care sunt grupate funcţiunile auxiliare casei.Spaţiile principale se privesc prin ferestre şi inserţii de spaţiu verde, pentru că familia şi-a dorit să „poată locui şi împreună, şi separat”. Astfel, călătoria prin casă este, pe de o parte, o călătorie prin peisajul dinspre răsărit, iar pe de alta, o călătorie în timpul şi spaţiul casei. Spaţiul devine o lectură despre spaţiu, în expansiune şi decantare pe orizontală şi pe verticală, de la spaţii-culcuş la culoare înalte, de la chilia biroului la spaţiul-hală al piscinei. Călătoria în timp se leagă de modul în care casa devine, în raport cu natura din jurul său, în raport cu locuitorii săi, în raport cu orele, zilele şi anotimpurile şi în raport cu sine.
Machetă:
Machetă sit:
În mod firesc, construcţia „îmbătrâneşte”. Finisajele sunt alese astfel ca, în timp, aceasta să devină o protuberanţă a peisajului- faţada este îmbrăcată într- o plasă metalică discretă– suport al viţei de vie sălbatice care va forma, în timp, o„a doua piele a casei”. Locuinţa devine parte din deal, parte din „vie”. Devine „casa vie”.
Casa este, aşa cum şi-au dorit Ilie şi Georgiana, uşor străină de locuinţa compactă ataşată mental ideii de „casă”. Casa este, în fapt, cea mai personală experienţă de cunoaştere a celuilalt şi a sinelui. Având în minte imaginea bârlogurilor„ascunse” în natură, aproape imperceptibile uneori, care „ascund”, la rândul lor, o complexitate spaţială grăitoare despre locuitorul bârlogului, casa Ghiciuc este o casă-peisaj, o casă care nu este casă. Iar o casă care nu este casă este A-casă.
Studiu atmosferă:
