Brick House

I-am descoperit pe T și S pe cât de visători, pe atât de practici. Caută poezia luminii, dar sunt atenți și la decizii ce le vor câștiga timp să se joace cu copiii în loc să trebăluiască pentru a curăța sau menține ordinea.

”Ușor de întreținut” este cerința care ni se adresează din ce în ce mai des. Cuplurile care decid să construiască o casă au suficientă experiență de locuire pe cont propriu cât să fi înțeles un adevăr: casa arată impecabil în primul an în care te-ai mutat în ea. De aici încolo începe lupta cu praful, cu păianjenii, cu norișorul de jeg ce se tot intensifică în jurul întrerupătoarelor și a zonelor în care te sprijini de perete când te încalți.
Următoarele două cerințe din gamă sunt: ”fără praguri”, ”fără trepte în casă” și, desigur, ”un loc sub trepte pentru roboțelul aspirator cu priză de încărcare”.

Dacă în casă, totuși, multe dintre grijile unei gospodine pot fi trecute cu vederea de un ochi neantrenat, exteriorul e mult mai vizibil. Gazonul tuns și viguros cere nu doar muncă constantă, dar și trucuri de expert acolo unde se intersectează cu gardul, cu zone pietruite, cu denivelări. Fațada începe să ”plângă” cam la trei ani de la construcție: praf, dungile de ploaie, expunerea la soare, termosistemul bătut cu mingea.

De aceea, el a adunat în timp o listă de cerințe practice: spațiul interior să fie cât mai simplu mobilat, cât mai aerisit; finisaje ușor de întreținut; fațadă ventilată placată cu cărămidă; dren perimetral casei; o zonă de pietriș între gard și gazon; unghiuri drepte etc.

Nu s-au decis încă dacă fațada să fie cărămidă neagră (yummy) sau dacă să fie cărămizie 🙂

Terenul e în formă de L. Colțul vestic are o porțiune în plus. Zona de zi și foișorul cu grătar sunt poziționate pe această diagonală centru-vest. Creierul se concentrează pe diagonala cea mai lungă, rămânând cu iluzia că terenul e mai mare (creierul completează de la sine ceea ce nu vede și pornind de la rutina de a se afla în spații rectangulare, dacă privește diagonala lungă el se simte ca și cum s-ar afla în dreptunghiul cu acea diagonală).

Deși e o casă mică, deschiderile pe verticală și orizontală mută limitele percepției mai departe decât zidurile casei. Culcușurile sunt așezate în poziții cheie, urmărind mereu direcțiile cele mai depărtate de vedere, cu bătaie lungă spre grădina.
Din birou poți privi până la foișor, de lângă fereastra înaltă, poți privi până în colțul cel mai îndepărtat al bucătăriei, din dormitorul matrimonial poți privi prin fereastra înaltă nucul din grădină. Pe terasă te afli în centrul terenului.
Ești încurajat să te tot rotești, pentru că oriunde te uiți mai descoperi ceva interesant de privit.

Grădina e o bucurie. Pomi fructiferi plantați în anii trecuți dau deja rod. Pe toată latura sud-vestică există un brâu lat de vegetație, dominată de un nuc tânăr.
”Camerele exterioare”, camerele grădinii corespund ritmului casei: parcarea acoperită este accesibilă direct din stradă, fiind dotată cu o zonă de depozitare laterală în care sunt ascunse unelte accesibile din interiorul curții, dar și pubelele accesibile din exterior. Zona de acces este tensionată între latura lungă a casei și zidul casei vecine de pe limita sud-estică. Pe latura sud-vestică e loc de alergat prin livadă. Când ai obosit, te așteaptă foișorul cu un leagăn și loc de spălat fructele proaspăt culese. Poți apoi să iei masa la umbră pe terasă și mai tărziu să îți ronțăi desertul stând la o vorbă pe treptele ce privesc spectacolul străzii.