Miolk
@studiomiolk

Casa cu pridvor

Tip: Locuință | Status: Concept | Localizare:Frătăuții Noi, Suceava | Suprafața utilă: 185 mp+beci
Pachet de cunoaștere: Adriana Gheorghiescu
Concept: Arminius-Raul Negruți, Adriana Gheorghiescu
Machete: Arminius-Raul Negruți, Cristina Sîrbu
Conformare energetică: Arminius-Raul Negruți, Cosmin Atanasie
Scheme și ilustrații: Cristina Sîrbu

studiu de însorire

O surpriza.
Vizita pentru studiul fotografic al terenului ne-a adus o mare surpriză. Am descoperit, retrase de la drumul principal, gospodării care formau tablouri parcă desenate de un maestru al compoziției și cromaticii.
Frătăuții noi sunt mai la nord de Suceava, la sud de Ucraina și peste munți de Maramureș. Te-ai aștepta să găsești arhitectura specifică Bucovinei, poate dantelăriile în lemn ale pridvoarelor ucrainene, cel mult niște influențe maramureșene. Nicidecum. E un tablou diferit, bine definit, cu trăsături foarte specifice.
Cele mai multe case nu au pridvor. Fațadele au un brâu cu ritm vertical scândură-șipcă, unde scândura are o culoare iar șipca altă culoare – în contrast. Acest brâu ocupă jumătate din fațadă. Cealaltă jumătate are culori deschise și e fie văruită, fie placată cu șiță în formă de solzi. Această zonă cuprinde ferestrele care de multe ori primesc un contur de culoarea brâului. Casa principală, anexele și gardul au toate limbajul brâului: ritmul vertical și aceeași combinație de culori.

Lemnul este singurul material cu care se lucrează fațadele. Pentru că e folosit într-o mare varietate de forme, combinat cu o o gamă curajoasă de culori, te surprinde diversitatea fațadelor. Privești lemnul în forme curbe ca șiță-solzișori sau forme geometrice în ritm de scândură-șipcă, ori șindrila. Verdele crud, vișiniul, ocrul sunt folosite cu o aroganță caracteristică copiilor. Cu toate astea, compozițiile de fațade în contextul grădinilor cu pomi fructiferi și anexe gospodărești este foarte pitoresc.

Dacă privești ansamblul clădirilor din gospodărie, șura este cea care domină. Este cea mai mare și cea mai înaltă. Fațadele ei sunt rudimentare: scânduri alăturate. Aceste șure au un spațiu principal de depozitare – cel mai amplu, dar mai au și o cameră mai micuță. Aceste camere mici au ferestre și ușă și devin singura zonă în care fațada primește tencuială și culoare. Nu știu cum de tocmai aici, dar zona aceasta din fațada șurelor este o bijuterie grafică. Sunt incluse desene decorative. Proporția ferestrelor și a ușii sunt foarte bine armonizate. Scândura de deasupra ferestrelor este tăiată la rotund la partea inferioară, ea devenind prin negativ element grafic pentru zona văruită.
Familia M. ne-a cerut ca această casă să aibă cât mai mult din substanța caselor tradiționale. De aceea, gândirea fațadelor a decurs dintr-un studiu atent pe arhitectura nordului Moldovei. Materialul fotografic cules la Frătăuți a fost sursa principală.
In același timp, e important să fie o casă pasivă. Pentru aceasta, fațadele trebuiesc corelate cu orientarea solară: cele mai mari ferestre spre sud și cele mai puține (spre deloc) spre nord.
Doar că strada dinspre care se vede casa se află la nord, deci privește spre fațada de nord a casei. Gospodăria tradițională respectă foarte mult strada. Camera bună e spre stradă. Grădina cu flori e spre stradă. Atunci când trăiești într-o comunitate de care îți pasă, fațada cea mai frumoasă, poarta, băncuța de la poartă, fântâna, grădina cu flori – sunt gesturi de generozitate față de spațiul comun.
În concluzie: casa cea pasivă trebuia să aibă fațada cea mai fără de ferestre (nu tocmai o frumusețe) către stradă, direcția spre care trebuia să se înfățișeze frumos și primitor. Acum s-a dovedit util ceea ce am învățat la Frătăuți de la fațadele șurelor: clădirile cele mai înalte, cu cele mai puține ferestre, dar gândite cu bucurie de pictor 🙂
În drumul spre Frătăuți am mai descoperit o particularitate a fațadelor din zonă: niște elemente grafice stilizate, proporționate destul de mari cât să fie lizibile de departe. Defapt un același simbol, repetat în diferite variante.
Am încercat să aflăm ce reprezintă. Nu am găsit încă pe cineva dintre bătrânii locului să ne lumineze. Am găsit bibliografie electronică în care aceste simboluri sunt asociate cu simboluri descoperite pe piese din Neolitic. Traducerea ar fi în direcția unui cult al soarelui. Soarele și trei raze la partea inferioară.
Interesant. Ne-a plăcut atât de mult, încât am folosit acest simbol în decorarea fațadei la stradă.

Una dintre primele cerințe legate de această casă, a fost aceea de a avea pridvor  pe cel puțin trei laturi.
Din discuțiile pe tipologiile de casă ale zonei, a rezultat că vom prelua pridvoarele bucovinene (din moment ce casele din Fărtăuți nu prea au pridvor). Grația acestora este dată de modul în care lucrează cu lemnul perforat. Atunci când soarele trece prin aceste perforații, proiectează o întreagă dantelărie de lumină și umbre pe casă. Parapetul este elementul cel mai perforat. Stâlpii sunt ușor sculptați, iar pazia superioară e dințată. Grafică ce cântă cu lumină 🙂

Pridvorul e bucovinean, dar sculptura decorativă este preluată din simbolurile solare ale caselor din zona Frătăuți-Vicovul de Sus….cele neolitice.

360 – pridvor

Când construiești casă în oraș ai la dispoziție un teren cu suprafață mică. Toată locuirea se concentrează în casă. Dacă mai rămâne puțin teren pentru grădină și un loc unde să parchezi mașina e foarte bine.

La sat e altfel: locuirea este spartă în mai multe construcții. Casa este una dintre ele. Bucătăria de vară, șura, un grajd, poiata, cotețul, livada, grădina de legume, sera- toate formează gospodăria. Am observat în Frătăuți că din acest ansamblu e nelipsită Fântâna.

Iar pentru această casă, în mod special, în gospodărie intră și Parcul de fotovoltaice.

Casele din zonă se baricadează spre nord cât mai bine. Acoperișul coboară, nu sunt ferestre și pe acea latură sunt funcțiuni de depozitare, nu de locuire.

Logica partiului casei e simplă. Ea pornește de la faptul că în lista de funcțiuni interioare ni s-a cerut să creăm o nișă pentru straiele, țesăturile și piesele de mobilier tradiționale pe care doamna M. le-a colecționat în timp. A fost denumită ”camera rustică”.
Cel mai firesc ni s-a părut ca locuirea acestei case să iradieze dintr-un miez al tradiției. Astfel, în centrul casei se află camera rustică. În jurul ei se desfășoară celelalte funcțiuni.
Zona de zi (living, bucătărie, dining) ocupă toată latura sudică. Băile și dressing-ul ocupă latura nordică. Dormitorul are ferestrele spre vest, privind către gospodăria bătrânească.
Casa este protejată (îmbrățișată) de un pridvor. Spre sud pridvorul se amplifică pentru a deveni loc de stat (dining și living exterior), iar spre nord se închide pentru a deveni garaj.

360 – dining

Privind gospodăriile zonei am observat un gest care se repetă: două clădiri separate sunt așezate în L, protejând colțul nord-vestic al curții principale. Ghiciți de unde bate vântul? 🙂

Doamna M și-a petrecut copilăria în gospodăria veche, cea din vestul terenului. Am întrebat-o de unde viscolea zăpada iarna. Din nord-vest. Așa că, atunci când a trebuit să găsim poziția bucătăriei de vară în raport cu casa, soluția cea mai firească a fost să o așezăm pe est, în unghi drept față de casă, protejând curtea sud-estică. Nordul casei e protejat de pridvorul care se extinde și devine garaj închis. Accesul în casă ni s-a cerut să fie în legătură directă cu bucătăria de vară…astfel se intră în casă pe est.

Sus nu e pod, e mansardă. Loc de primit copiii când vin în vizită. Copiii care au deja copiii lor :).
De aceea e nevoie de baie, dressing, două dormitoare cu pat dublu și o zonă comună de living.
Multă lumină.

360 – mansardă

Lasă un comentariu