Poiana din Dumbravă

Un teren la marginea pădurii — liniștit, verde și plin de potențial. Legătura cu natura era pentru ei esențială: să trăiască aproape de copaci, cu liniștea și aerul curat la îndemână. 

Era imposibil să nu te atragă ideea de a locui aici, cu natura chiar la geam. Dar ceea ce încânta ochiul — coroanele dese de pe toată latura de nord — ridica și cea mai mare provocare pentru casă: cum să împaci dorința de a fi deschis către pădure cu regulile stricte ale unei performanțe energetice ridicate?

Și-aici am ajuns la dilema clasică de „capra și varza”: pădurea pe nord e splendidă, dar dacă ne deschidem doar spre ea, pierdem din performanță. Așa că am căutat contrabalansul: multe ferestre spre Est, Sud și Sud-Est, acolo unde lumina sănătoasă e și eficientă. Numai că… surpriză! Pe est — un vecin, pe sud — alt vecin înalt. Singura fâșie liberă rămânea Sud-Estul, și acolo ne-am concentrat atenția.

Rezultatul? O casă care își găsește echilibrul între două forțe: lumina, venind dintr-o parte, și peisajul, din cealaltă. Pentru că terenul ne-a arătat de fapt soluția: o locuință cu două interese clare, cu deschideri pe două laturi, fiecare jucând rolul ei.

După ce casa și-a găsit locul între lumină și pădure, am așezat pe latura umbroasă pavilionul anexă — garaj, atelier și biroul lui Dragoș, plus sala de sport folosită mai des de Atena — pentru că pentru această construcție nu mai exista presiunea acelorași performanțe energetice ca locuința.

Accesul se face trecând mai întâi printr-un filtru verde: pe latura cu parcarea am plusat cu vegetație, astfel încât senzația e că intri prin pădure ca să ajungi la casă. Dincolo de pădurea care pare să îmbrățișeze gospodăria, se deschide o dumbravă intimă, doar a familiei.

Aici am căutat legături surprinzătoare între spații:

• terasa-pergolă devine puntea de comunicare între pavilion și casă: la parter, protejează accesul direct din garaj spre casă; la etaj, oferă o trecere unică din zona matrimonială către sala de sport
• biroul din casă al Atenei privește direct spre biroul lui Dragoș din pavilion
• zona de zi, deschisă pe dublă înălțime, e privită plonjant din dormitorul matrimonial
• bucătăria, deși orientată în principal spre pădure, comunică direct cu grădina de legume dinspre est
• camera pentru microplante e vizavi de punctul de foc, de unde zărești mai departe terasa familiei

Totul e interconectat, nimic izolat.

Întregul ansamblu funcționează ca o țesătură continuă, în care casa, anexa și peisajul se susțin reciproc. Fiecare fereastră trimite privirea mai departe, de la interior spre exterior și din nou înapoi, într-o continuă căutare de peisaj și lumină.