Strajă / die Wache

Au decis să construiască casă – în Germania, țara care le e ”acasă” de foarte mulți ani.

Au mers cu încredere la un arhitect. Opt luni mai târziu au primit planșele. Au descoperit foarte multe lucruri care nu li se potriveau.

Se mai întâmplă…e important să existe chimie și valori comune între beneficiar și arhitect. Poate merită să încerce cu altcineva.

Au mai încercat. O dată. Și încă o dată.

Au tras concluzia că e posibil să fie o nepotrivire culturală, de fapt.

Așa că au mai avut curaj să facă a patra încercare – în țara natală, în margine de Europa.

Aici a fost cu noroc 🙂

Pachetul de cunoaștere^® și Conceptul le-am lucrat on-line, de la distanță: Schalkenbach-Iași.

Ne-am văzut pentru prima dată atunci când au venit la noi să vadă propunerea de concept și să își viziteze casa în VR.

După pandemie, am ajuns să proiectăm foarte mult la distanță. E un pachet de informații de care avem nevoie ca să putem studia terenul și, o dată primite, ne descurcăm.

Terenul pe care l-au ales este foarte special. Urcă agresiv direct din stradă. Se domolește, apoi, pe o suprafață confortabil de mare și la final urcă iar. Din stradă îl percepi ca pe un zid.

Gestul cel mai economic și eficient pentru fluxuri e ca din stradă să se poată ajunge pe teren doar prin casă. Să nu facem alei sau trepte pentru un acces pietonal care să lege strada de parterul casei. Casa să funcționeze ca poarta unei fortărețe….să țină strajă.

Accesul auto se face direct de la cota străzii. La fel și cel pietonal. Cele două fluxuri se reunesc într-un hol de acces din care se pornește spre parterul casei.

În demisol sunt rezolvate cât mai multe dintre spațiile servante. Spațiul tehnic cu spălătorie, beci, camera pompelor, garaj, hol acces.

Parterul are 117mp utili și aici se întâmplă Casa: bucătărie, dining de 10 persoane, living, camera TV, dormitor matrimonial, dressing, baie, birou.  Camerele sunt  permeabile (prin uși sau ferestre) pentru a lăsa lumina să ajungă cât mai adânc. Gândindu-se la bătrânețe/comoditate/accident locomotor, cuplul a cerut să poată avea toate spațiile de locuit la același nivel. În același context s-a decis ca accesul dinspre demisol să se facă pe o scară suficient de lată cât să poată primi un scaun-lift.

Mansarda e doar pentru fetiță: living-zonă de studiu, dormitor, baie și dressing.

Suprafața mansardei e mult mai mică decât a parterului – 49mp.

Am păstrat volumul compact al casei pentru a câștiga eficiență energetică, rapiditate și simplitate în execuție. Au rezultat, astfel, zone pe care parterul a putut merge cu înălțimea la maxim, până în coamă. Am ales să dăm înălțime maximă living-ului și bucătăriei, acestea fiind zonele cele mai importante pentru familie. Dormitorul fetiției poate spiona prin două mici ferestruici ceea ce se întâmplă în zona de zi (mai ales să vadă dacă sunt gata clătitele în bucătărie), dar e cel mai izolat de restul casei. Living-ul părinților e deschis și comunică vizual cu living-ul fetiței, astfel încât să se poată simți împreună, chiar dacă fac activități separat.